Cloverfield nu este doar un alt film cu monstrii care ataca si terorizeaza America. Este o inovatie la alt nivel decat cel al povestii: vine din perspectiva realizarii si a metodelor de constructie folosite de regizorul
Matt Reeves. Modul in care Matt Reeves instaleaza teroarea atat pe ecrane, cat si in interiorul spectatorului, este extrem de intens si aduce cu el acel aer de noutate.
Nu ai linistea dinaintea furtunii si nici lentoarea altor filme de genul. Totul este dinamic, in fuga si in mers, de la primele cadre pana la ultimele.
Un monstru fara originii
Brusc si fara nici o avertizare, centrul New York-ului se prabuseste sub pasii si furia unui monstru neasteptat, care aduce a celebrul Godzilla. Cativa tineri, locuitori ai centrului, raman in urma echipelor de evacuare si sunt prinsi in mijlocul terenului de joaca a monstrului.
Asta este povestea. Pare simpla si nimic complicat. Nici nu este altfel decat asa. Am putea spune ca intr-adevar nimic nou pana aici. Insa regizorul se opreste aici cu detaliile povestii, atat in ceea ce il priveste pe monstru, cat si in ceea ce ii priveste pe cei care se lupta cu el.
Filmat pe de-a intregul doar cu o camera de umar, sugerand o camera digitala folosita de un amator, filmul se concentreaza pe oameni si pe perceptia lor. Vedem teroarea prin ochii lor, le aflam trecutul din replici si ii urmarim pas cu pas tot prin ochii lor.
Este o constructie subiectiva, iar explicatiile si argumentele sunt lipsite de importanta. Perceptia si interiorul personajelor devin subiectul filmului.
Regizorul nu se concentreaza pe rezultate si pe cercetari. Se concentreaza doar pe reactii si pe sistemele de conservare si aparare ale oamenilor implicati.
Un pseudo-documentar care nu iti ofera explicatii si teorii
Chiar daca la inceput vi se va parea oarecum obositor sa vezi cadrele fugind la propriu si totul sa tremure si sa se zguduie, frustrarea de a vedea tot printr-o camera folosita de un personaj dispare incet, incet. Esti dezorientat, debusolat si confuz. Exact asta si-au dorit realizatorii. Sa te transformi intr-un personaj al filmului.
Sunt oameni obisnuiti peste care a dat ceva necunoscut. Nici ei si nici tu nu stii mai multe. Un monstru te ataca, iar tu vrei sa fugi, sa te ascunzi si sa te salvezi.
Asa ca fugi alaturi de ei, iti pui aceleasi intrebari ca si ei, te ascunzi unde se ascund si ei, incerci disperarea si confuzia alaturi de ei si devii o parte a filmului.
Este primul film de gen care, neoferindu-mi mai nimic, ma face sa simt exact ceea ce simt acei oameni. Ca un documentar, dar fara elementele explicative. Nu mi-a mai pasat ce e cu monstrul acela, de ce a atacat si ce vrea sau ce se intampla. Tot ce conta atunci era sa gasesc alaturi de personaje modalitati de fuga si salvare. Monstruos nu este subiectul si monstrul in sine, ci modul in care percepi si intelegi toata tensiunea filmului. Am trait filmul la exact intensitatea la care as fi trait-o daca as fi fost acolo.
Nu este un film despre care sa povestesti si al carui subiect sa il dezbati din perspectiva desfasurarii actiunii. Este un film creat pe sentimente, senzatii, subiectivism si perceptii. Este un horror dinamic creat pe tensiune si devine un film pe care nu trebuie sa il vezi ca sa il intelegi. Asa ca va doresc vizionare intensa si o stare de dupa la fel de intensa!
NOTA : 9/10
Daca vrei sa afli mai multe si sa fii la curent cu ce au mai facut vedetele din lumea filmului, aboneaza-te la Newsletterul Cinema acasa.ro
