Conform caietului-, „ Apocalypto ” ar vrea sa surprinda ultimele zile ale Imperiului Aztec. Mesajul insa este unul foarte simplu si care ni se devoaleaza la sfarsit: oricat de sangeroasa ar fi fost legea junglei intre triburile mayasilor, tot era mai buna decat jugul conchistadorilor.
Mai departe, Mel Gibson incearca sa ilustreze acest adevar, asa cum stie el mai bine, spre disperarea unora care ar fi asteptat ca pelicula sa fie de fapt un soi de documentar stiintifico-istoric. Nu este, iar cea mai potrivita cheie in care poate fi judecat filmul este cea ironica.
Daca ne-am dori sa ridiculizam calitatile de regizor ale lui Mel Gibson, am putea sa spunem, fara a dezinforma publicul, ca „Apocalypto” este un melanj intre Rambo, Predator, Rascoala, Kill Bill , National Geographic, Familia Flinstone si .
Si asta pentru ca mayasii lui Gibson se bat ca chiorii, isi scot ochii si viscerele cu frenezie, curge sange din toate directiile, toata actiunea se petrece in jungla, iar aproape jumatate din film protagonistii alearga, alearga si iar alearga.
Ar fi insa nedrept sa minimalizam meritele regizorului, care ar trebui sa se bucure de consideratia noastra fie si numai pentru ambitia de a turna intreg filmul in jungla, fara ajutorul nici macar al unui actor profesionist, toti protagonistii fiind localnici.
Merita urmarite unghiurile de filmare, coloana sonora, machiajul, chiar daca acest lucru este literalmente dificil din cauza freneziei in care se desfasoara actiunea, nelasand spectatorului practic niciun moment de respiro.
„Apocalypto” este un film ale carui valente artistice le va recepta fiecare conform structurii sale interioare. Un singur lucru este cert: doua ore nu-ti dezlipesti ochii de ecran. Restul... sunt cronici de film si dezbateri pe forumuri de specialitate.
