Filme

#_sub-anestezie-2007

Awake / Sub anestezie sau cum e la prima "experienta"

Am ramas sigur cu doua sentimente dupa ce am vazut ” lui enorme, Clay Beresford ( si i se incredinteaza pe deplin.

Cu greu am ajuns si la momentul al filmului: sala de operatie, anestezia si cosmarul prin care va trece Clay, acela ca paralizat fizic, ramane in permanenta treaz, pe toata durata operatiei pe inima, timp in care trece printr-o stare cunoscuta in termeni medicali sub denumirea de "constienta anestezica". Simte tot ce fac doctorii si are impresia ca e intr-un cosmar. Aude conversatiile si isi da seama ca n-ar trebui sa se mai trezeasca niciodata din aceasta operatie.

Chirurgul si prima sa operatie pe cord

Odata intrata si eu ca spectator in sala de operatie, am simtit acelasi sentiment in ceea ce il priveste pe regizor ca si o prima operatie a unui doctor neexperimentat (doctorul din film insa era destul de experimentat). Trebuie sa recunosc ca mi-ar fi frica sa fie un prim pacient vreodata. La fel trebuie sa recunosc ca e pacat de subiectul filmului ca s-a trezit a fi primul “job” al lui Joby Harold.

O sala de operatie aproape de absurd, fara reguli prea stricte si unde totul pare putred si o mana de actori care nu au idee de ce se intampla sau de ceea ce ar trebui sa se intample. Chiar daca avem de-a face cu actori competenti, scenariul nu le ofera un prea mare ajutor, iar regia nici atat.

Totul pare ireal si aproape de limita absurditatii: nu ma refer aici la faptul ca anestezia nu isi face efectul. Aceasta se intampla si in realitate uneori. Ma refer la modul in care s-a decis realizarea scenei cu pricina, mai exact a intregului film Awake / Sub anestezie.

Nu am inteles de ce a lungit-o asa mult cu acele cadre “de inceput” care puteau fi condensate, iar adevaratul cosmar – cel al operatiei – sa devina mult mai substantial. Totul pare copilaros si amator: ideea, scenele, cadrele (nici de un montaj prea satralucit nu s-a bucurat pelicula) si jocul actorilor sub indrumarea replicilor si a sfaturilor regizorale.

Si dupa doua ore …s-a terminat operatia si s-a terminat filmul

A fost palpitant pe alocuri. In momentele in care durerea simtita de protagonistul neadormit devenea palpabila in sala de cinema, si filmul parea ca mai “ia o gura de aer” inainte de inec . Insa in rest, a fost mult: prea lung caci nu a avut cu ce sa umple spatiul de emisie. Si am simtit si ca imi pare extrem de rau: o idee chiar foarte buna si distributie la fel de buna s-au pierdut in mainile unui amator aflat la prima experienta.

Am petrecut 2 ore in sala de cinema si am ramas cu foarte putin. Dar, nu vrea sa fiu rautacioasa si ii mai acord cateva sanse regizorului Joby Harold. Nu toti reusesc din prima. Poate cu urmatorul film ne va da gata si vom avea incredere sa patrundem iar “in sala sa de operatie”.


NOTA: 4/10



Daca vrei sa afli inaintea tuturor ce se intampla in lumea filmului si la ce sa te astepti de la noile aparitii, aboneaza-te la Newsletterul de Cronici Cinema.acasa.ro

Urmareste Acasa.ro pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Acasa.ro.

  •  
  •  

Articol scris de

Vezi toate articolele

Articole din cinema

Cauta-ti perechea