Un om sfarsit de Giovani Papini este o carte intesata cu extremisme si cu decizii luate in gand. In secolul XXI, visatul cu ochii deschisi a devenit un act de mare curaj, dar autorul se incapataneaza sa sustina in aproape fiecare rand ca toti suntem datori sa fim extremisti ai viselor. In schimb, prin decizii luate in gand si in secret, autorul isi propune sa schimbe lumea si sa devina, astfel,  dintr-un adolescent pesimist, un om care modifica istoria.

Romanul Un om sfarsit al italianului Giovani Papini a fost readus pe piata de catre editura Polirom dupa 15 ani de la prima sa aparitie in Romania. Prima editie avea desenat pe coperta un inger cu o singura aripa. Citind-o s-ar putea sa realizezi ca este vorba, de fapt, despre un om caruia i-a crescut o aripa de inger.

Iti recomand sa cauti cartea in anticariate. E micuta si pare greu de observat, dar iti garantez ca te va chema spre ea si te va hipnotiza prin ilustratia de pe coperta. Daca o privesti cu atentie este posibil sa vezi rezumatul intregii carti si nu doar o simpla bucata de carton. Nu este nevoie decat sa iti deschizi mintea  si sa fii dornic sa iti reamintesti valorile si preocuparile adolescentei.

Un om sfarsit, insa, nu este nici pe departe un roman despre tinerete sau pentru tineri, este un roman care te va indemna sa te gandesti la ceea ce este intr -adevar important pentru tine. In acelasi timp, te va ajuta, poate, sa regandesti lumea prin instrumentele adolescentului care ai fost odata.  Insusi Mircea Eliade a ramas impresionat de opera lui Papini, facand referiri elogioase la ea in Romanul adolescentului miop , volumul sau de debut.

Cartea este scrisa prin prisma unui copil-adolescent. Multe dintre gandurile acestui copil-adolescent iti vor parea cunoscute si iti vor da impresia ca retraiesti ceva. Este vorba despre anii de trecere spre maturitate care, stim cu totii, sunt decisivi pentru destinul nostru.

Eroul principal este un pic depresiv, un pic dezamagit de viata pe care inca nu a trait-o si crede cu tarie ca lumea se poate schimba si ca el este capabil sa ajute la transformarea ei . Iti suna cunoscut? Si tu gandeai la fel in adolescenta? La acea varsta credeai ca visele sunt mai importante decat banii? Sustineai ca totul este simplu si ca nu merita traita decat viata in alb si negru, in timp ce nuantele de gri nu existau sau nu aveau nicio importanta? Ai invatat mai tarziu ca nuantele de gri decid majoritatea momentelor  importante din viata noastra? Eroul din Un om sfarsit  nu stie inca toate aceste lucruri, de aceea isi permite sa fie un om naiv, animat de iluzii.

Astfel, cartea este plina de jumatati de gesturi si de jumatati de deziluzii. Mai exact, personajul principal isi propune numeroase proiecte grandioase pe care le realizeaza numai pe jumatate pentru a se reorienta spre altele si mai grandioase si mai greu de realizat.

Cartea lui Papini este si un exercitiu de reintoarcere la ceea ce inseamna visele si incapacitatile adolescentei, dar si o maniera de a te debarasa de zgomotele acestui secol de plastic. Secolul in care tinerii  par a-si uita mult prea rapid dorintele  pentru a le inlocui cu obiecte de plastic precum televizorul, cardul de credit si, nu in ultimul rand, calculatorul.