Ce stim despre viata copiilor din Georgia? De fapt, ne intereseaza copiii acestei tari? Exista printre noi cineva care are vreun vis legat de Georgia? Nu? Atunci inseamna ca s-a strecurat vreo greseala pe undeva. Iar "Povestea unei fete si a unui pian cu coada" demonstreaza pas cu pas ca Georgia ar trebui sa fie in capul listelor tuturor Visatorilor de pe planeta.

Daca doresti sa castigi doua romane de top, participa la concursul pe care www.acasa.ro il organizeaza impreuna cu editura Humanitas. Saptamana aceasta ai ocazia sa castigi cartea povestea unei fete si a unui pian cu coada, de Elena Bociorisvili una dintre cele mai apreciate scriitoare georgiene. De asemenea, ai sansa de a castiga si volumul memoriile unui fugar, scrisa de Lidia Staniloaie.

Vei face cunostinta cu Faina cand este inca un copil care are simtamintele si fricile unui om matur. Treptat, din condeiul scriitoarei, fata se maturizeaza neasteptat intr-o directie greu de ghicit care detine, totusi, atributele unui destin "normal".

Cu ajutorul Fainei, al mamei sale Oliko sau al al bunicii Nuta te vei familiariza cu obiceiurile si felul de a fi al oamenilor din Georgia. De altfel, acest stat a fost neincetat nedreptatit de istorie, iar cele trei protagoniste nu sunt decat produsul tipic al societatii georgiene. Trei destine mici care nu infaptuiesc lucruri marete, dar care detin trei povesti cel putin interesante.

Stilul scriitoarei Elena Bociorisvili este destul de pretentios, dar atunci cand te vei obisnui cu felul ei de a spune povesti, iti va fi aproape imposibil sa te desparti de roman.  

Memoriile unui fugar , cartea - surpriza

Odata cu trecerea timpului, care nu te cruta oricat ai incerca sa-l duci cu vorba, observi din ce in ce mai putin ceea ce este si ramane exterior. Farmecul muntilor, nemarginirea marii, monumentele celebre pe care ai visat toata viata sa le vezi, elogiile celorlalti, pe care ti le-ai dorit, avand sentimentul ca ele te scutesc de orice tristete, ca te prefac intr-un om cu adevarat fericit, toate acestea se estompeaza, capata paloarea negurilor diminetii.

Ce ramane, te intrebi? Ramane eventual nadejdea ca n-ai trait degeaba, ca in parabola celor zece talanti, si ca poate acesta sa fie motivul pentru ca sa fii cantarit si judecat cu indulgenta. Da. Asta ramane, speranta unei indulgente, a unei bunatati infinite, pe care nu ai cum sa ti-o imaginezi, pentru ca infinitul nu este o unealta a noastra, a pamantenilor, si ca datorita ei ti se va acorda ceea ce de fapt nu prea meriti: iertarea si salasluirea ta printre cei care o merita mai mult decat tine.

Daca vrei sa iti completezi biblioteca cu aceste carti, participa la concursul nostru si in data de 26 mai, vei afla daca ai castigat.